Nepal, o lume a paradoxurilor

Am vizitat vreme de două săptămâni valea Kathmandu. Sunt conștient că nu este posibil să înțelegi un astfel de popor în așa de scurt timp. Uneori o viață nu este suficientă. Valea Kathmandu este, poate, locul cu cea mai mare densitate de obiective religioase. Am mers la zeci de mănăstiri și temple. Știind că în locurile sfinte ale hindușilor nu-mi este permis sa intru, mă opream cu sfială în prag. De multe ori am fost invitat înăuntru, iar uneori alungat. La templul Unmatta Bhairava din Patan ușa a fost descuiată special pentru noi. La templul lui Krishna am fost ținuți la respect de un mare semn roșu ce intrezicea accesul nonhindușilor.

Nepalul este singura țară hindusă, dar din punct de vedere statistic, populația este alcătuită în proporție de 80% din hinduși și aproape 20% buddhisti. Alte religii sunt aprope inexistente acolo. În realitate aceste două religii și poate și altele sunt în mod intim amestecate, probabil datorită poziționării geografice a acestei țări. Cei doi mari și puternici vecini, la Nord Tibetul cu Buddhismul Vajrayana si la Sud India cu Hinduismul, par să-și fi impins influențele în acest spațiu îngust unde s-au și combinat. În Pharping este o mănăstire buddhistă ce adăpostește un mic basorelief născut din sine ce o reprezintăpe zeița buddhistă Tara cea Verde. Alături de aceasta tronează o statuie a zeului hindus Ganesh. Alături de una din scările ce se află în mănăstire se află un Śiva linga iar puțin mai aproape de drum, un templu al zeiței Vajrayogini. Tot legat de ciudațeniile și inclusivismul religios al Nepalezilor aș putea aminti de un Bahal din Kathmandu, Jana Bahal, unde printre zeitațile principale ale templului este adorată și o zeiță de proveniență vestică. Vezi imaginea alăturată.

În cadrul complexului mănăstirii din Pharping se gaește o mică crăpătură în stâncă unde se spune că faimosul guru Padmasambhava a atins iluminarea. Acolo exista un îngrijitor ce aduce la cunoștința vizitatorilor unde s-au imprimat in stâncă picioarele, ghearele și vajra-ul marelui guru în teribilul moment al iluminării. Acolo aprinderea unei lămpițe cu unt costă 30Rs, un preț de cateva ori mai mare decân în alte locuri. Tot acolo, câteva trepte mai jos, se afla probabil locul unde îngrijitorul îsi făcea nevoile, deoarece mirosul de fecale își făcea simțită prezența. Un alt loc la fel de nepotrivit pentru acest gen de nevoi se pare că și-au găsit alții in Darwar Square (nu mai țin minte daca în Patan sau în Kathmandu), la baza scării unui templu, loc ferit deoarece în apropiere se găsea un mic mandir ce ascundea vederii pe făptaș.

Un concept destul de curios, pentru mine, a fost cel de bahal. Cuvântul provine din cuvântul sanscrit vihāra ce în terminologie buddhistă înseamnă mănăstire, curiozitatea provenind din faptul că este o mănăstire fără călugari. De fapt este un mic templu ce găzduiește, așa cum am văzut, diferite zeități.

În încheiere vreau să adaug cateva cuvinte despre oamenii pe care i-am întâlnit acolo. Oamenii simplii pe care i-am întalnit la țară mă priveau ca pe o curiozitate. Erau foarte sociabili si curioși în legătură cu locul din care veneam. Se interesau în special de obiceiurile vestice legate de căsătorie, divorț, relații etc. În schimb, pandiții(învățații) tradiționaliști pe care i-am întâlnit cu ocazia vizitei la NGMCP au fost extrem de grijulii în a nu mă atinge, chiar și atunci când le-am fost prezentat, deși uzanțele în ce mă privește recomandau o strangere de mână.